Se pare ca lumea din telefon este interesanta si ne acapareaza mai mult decta ne dorim, ceea ce implica si ideea ca uneori avem nevoie si de o evadare de la aceasta parte din viata noastra.

De multe ori ne gandim sa ne refugiem cat mai departe, motiv pentru care ne inchidem telefonul si plecam sa contemplam natura. Inarmati cu relaxare, rabdare si cu o imagine noua ne indreptam cu pasi repezi spre ceea ce candva ne aducea mai mult zambet: un loc verde pentru relaxare.

Intotdeauna spatiul verde si iarba verde m-au facut sa ma simt ca la mine acasa, sa pot sa stau si sa privesc cerul, sa ascult cea mai buna muzica si sa ma bucur de aer curat si proaspat.

Departe de telefon inseamna departe de tehnologie, ceea ce ma duce la ideea ce a citi o carte. De multe ori luam cate o carte cu noi la iarba verde. Chiar si o jumatatae de ora de recreere inseamna sa imi limpezesc gandurile si sa ma concentrez pe o poveste iluzorie, pe o poveste inedita cum numai in carti o pot regasi.

De altfel, imi pot lua cu mine si cativa prieteni sa jucam si jocurile copilariei. Poate cartile, remy sau sahul sunt preferatele noastre inca de cand eram copii, doar ca nu am mai reusit sa ne jucam. Aerul verde, cerul albastru si implicit veselia prietenilor este ceva ce ne indeamna sa fim cu mult mai apropiati si conectati cu natura decat am face-o prin intermediul aplicatiilor de pe telefon.

Pentru mine, departe de telefon inseamna sa merg la o plimbare, uneori chiar si 10 kilometri, plimbare care sa imi adune gandurile, sa imi fixeze noi teluri de viata si noi sperante. Uneori increderea in propria persoana, mediul verde ce ne inconjoara si cateva ore de libertate inseamna mai mult a evadare din viata prezenta.