Assassin’s Creed este o multime de lucruri, o franciza hit de divertisment, un simulator minunat al crimei open-world, inspiratie pentru alpinistii din jurul lumii. Insa ca manual de istorie, nu pare sa fie in capul listei. Chiar si cei mai fideli fani vor admite ca seria Ubisoft foloseste licenta de creatie de a se abate de la faptele istorice.
Nicolas Trepanier, un profesor de istorie de la universitatea din Mississipi, nu crede ca Assassin’s Creed primeste destule merite in aceasta privinta. Scriind in editia de luna aceasta a revistei Perspective on History, ce este publicata de asociata de istorie americana, acesta abordeaza problema cum ca jocurile precum Assassin’s Creed nu pot educa corect jucatorii si de multe ori sunt pline de inexactitatii istorice.
Trepanier este impotriva acestui lucru si spune ca Assassin’s Creed nu este neaparat adevarat in cel mai strict sens al cuvantului. Dar asta nu inseamna ca nu este folositor ca unealta educationala.
„Da, jocurile video istorice sunt pline cu inexactitati. Mai mult decat o limitare, aceste inexactitati pot servi ca un pretext pentru discutie. De exemplu, ce factori, in afara de ignoranta, a cauzat aceste inexactitati pentru prima data? Cum contureaza calea in care prezinta istoria, diferite influente culturale, cum este conventia cinema-ului? Cum au legatura cu consideratiile comerciale si etic? Este uimitor sa vezi cat de departe, de exemplu, au mers creatorii jocului original Assassin’s Creed, pentru a indeparta orice continut religios dintr-un joc inspirat de un grup ca o generatie veche a oamenilor istorici prezentat ca teroristi islamici.
Intr-adevar, pur si simplu aceste intrebari impingeau discutiile din clasa catre relatiile dintre aceste inexactitatii si dezbateri istorici, de exemplu, utiandu-se la cum elevii critica bursele mai mari la Nizaris si incercand sa identifice istoricii a caror munca ar fi ghidat alegera designerilor de joc.”
In alte cuvinte, Assassin’s Creed este cel mai bun fel de carte de istorie.