Numele este suficient de sugestiv pentru a starni curiozitatea celor ce afla pentru prima data de aceste flori. Cine ar mai putea sa le uite cu asa un nume? Florile de nu-ma-uita imbogatesc atmosfera cu aroma lor odata ce soarele apune, facand ca serile si noptile sa fie mult mai incantatoare.
Simbolistica diversa a acestor flori isi are originile in povesti, legende, mituri, folclor, istorie. De la inceputuri exista numeroase povesti care justifica frumosul nume ce il poarta aceste flori.
Multe surse justifica numele inca de la crearea lumii. Conform unei legende, Dumnezeu numea plantele si una dintre ele a spus „Nu ma uita, Doamne!”. Ca raspuns, asa i-a ramas si numele.
O alta poveste spune ca Dumnezeu a vazut o mica floare in gradina Edenului, si cand a intrebat-o ce nume poarta, aceasta a spus ca a uitat. A numit-o „nu-ma-uita”.
Din punct de vedere istoric, floarea este asociata cu amintirile, in special cele legate de persoanele care nu mai sunt langa noi, precum persoane iubite sau chiar martiri ce s-au sacrificat pentru apararea patriei. In toata lumea exista traditii legate de aceasta floare, spre exemplu pe 1 iulie, in Newfoundland aceasta floare este purtata in memoria celor ce au murit in Primul Razboi Mondial. Chiar si masonii folosesc floarea de nu-ma-uita pentru a tine vie memoria victimelor cazute in timpul regimului nazist.
O alta semnificatie a acestor flori este cea de protectie si de noroc. Se crede ca aceasta floare avea puterea de a proteja oamenii de vrajitoare; regele Henri al IV-lea al Angliei a folosit floarea ca talisman norocos pe timpul exilului, aceasta devenindu-i simbol dupa intoarcerea sa.
Afland istoria bogata si legendele cu care este asociata aceasta floare, simbolistica sa se dovedeste a fi atat spirituala cat si emotionala. Floarea de nu-ma-uita este asociata cu dragostea, cu fidelitatea si angajamentul, cu amintirile, cu onoarea.