Fiecare parinte are stilul sau, fie ca e autoritar, permisiv, implicat sau neimplicat. Parintii sunt primii profesori ce ajuta copiii sa urce treptele scarii vietii. Fara aceasta indrumare viata ar fi foarte dificila, din pacate neimplicarea parintilor in ziua de astazi este tot mai frecventa si efectele adverse asupra copiilor se fac simtite tot mai des.
Unii parinti nu stabilesc anumite limite si nu ofera deloc sprijin copiilor lor. Acest lucru este posibil datorita faptului ca sunt foarte ocupati, esuand sa supervizeze comportamentul celor mici. Un parinte neimplicat nu are asteptari prea mari din partea copilului, il invata cum sa traiasca dar nu cum sa supravietuiasca. De multe ori in acest caz copilul simte ca parintele are alte prioritati, iar parintele nu realizeaza ca a-ti creste copilul in acest fel nu e bine.
Cand un parinte ignora in mod constant copilul se creaza un sentiment de lipsa de siguranta in mintea acestuia din urma. Impactul este unul foarte serios asupra copilului. Cand este crescut intr-un mediu in care e neglijat, copilul intelege ca a-i ignora pe ceilalti este singura modalitate de a trai, retragandu-se de cele mai multe ori in situatii sociale. Ca rezultat vine un comportament contradictoriu intre copii si parinti, nivelul de incredere al copilului scade si acesta va simti adesea sentimente de frica si anxietate.
Copiilor le trebuie acordat timp suficient, nu numai cantitativ dar si calitativ. Faptul ca e foarte ocupat cu munca nu e o justificare pentru ca un parinte sa ofere mai putina atentie copilului sau.
Copilul trebuie ascultat, trebuie sa simta ca ii esti prieten. Cand se simte stresat, chiar si o imbratisare poate fi de foarte mare ajutor. Daca gasesti ca o comunicare e destul de dificila, incearca pe cat posibil sa discuti problemele cu copilul la masa, in oras sau acasa.
Neimplicarea ca parinte are efecte nefaste asupra cresterii si dezvoltarii copilului. Totul deriva, totul se amplifica, cei ignorati cand sunt mici ajung sa devina indivizi nesiguri. A te descurca cu un copil este o adevarata arta, trebuie sa fii atat prieten cu copilul, cat si strict cand vine vorba de unele lucruri.